Definita cuvantului planimetrie
PLANIMETRÍE s. f. 1. ramură a topografiei care se ocupă cu determinarea și reprezentarea pe un plan, pe o hartă a detaliilor de pe o suprafață de teren. 2. parte a geometriei care studiază suprafețele plane; geometrie plană. (< fr. planimétrie)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu planimetrie
sorbăríe, sorbăríi, s.f. (reg.) mocirlă. Vezi definitia »
SINOPSÍE s. f. contopire a razelor vizuale pentru a forma imaginea; sinestezie vizuală. (< fr. synopsie) Vezi definitia »
PROTOBIOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază formele de viață mai mici decât bacteriile. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. protobiologie. Vezi definitia »
MORFOPSIHOLOGÍE s. f. ramură a psihologiei care studiază corespondențele dintre caracterele morfologice și cele psihologice ale indivizilor. (< fr. morphopsychologie) Vezi definitia »
OBSTRÚCȚIE s.f. 1. Astupare, gâtuire a unui canal, a unui vas de sânge, oprind sau împiedicând astfel circulația normală a substanțelor din organism; ocluzie, obliterație. 2. Manevră, uneltire, opunere înverșunată pentru a zădărnici o acțiune (parlamentară). 3. (Sport) Manevră neregulamentară prin care un apărător încearcă să împiedice pe atacantul advers să ajungă mingea fără ca el însuși să încerce s-o joace. ♦ Acțiune neregulamentară prin care un boxer încearcă să-și împiedice adversarul să lovească. [Gen. -iei, var. obstrucțiune s.f. / < fr. obstruction, cf. rus. obstrukțiia]. Vezi definitia »