șlaícă, șlaíche, s.f. (reg.) pantof grosolan. Vezi definitia »

tábără (-bere), s. f. – 1. Cantonament, campare. – 2. Armată, forță. – 3. Partidă, grupare. – 4. Mulțime, cantitate mare. – 5. Convoi, grup de care. – Mr. tăbure „batalion”, megl. tăbur. Tc. sau mai probabil tăt. tabur (J. Melich, Ung. Jb., XV, 529-40; Vasmer, III, 66), parțial prin intermediul sl. taborŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Tiktin; Candrea), cf. bg., sb., cr., slov., ceh., pol., rus. tabor, mag. tabór. – Der. tăbăraș, s. m. (soldat care aparține unei tabere); tăbărî, vb. (a face tabără; a împresura, a asedia; a se repezi la, a se năpusti). Vezi definitia »

TRIBOTÉHNICĂ s. f. prelungire a vieții unui motor prin sistemul de ungere. (< tribo- + tehnică) Vezi definitia »

FINOUGRÍSTICĂ s. f. disciplină care se ocupă cu studiul limbilor fino-ugrice. (< germ. Finnougristik) Vezi definitia »

pâșpâiálă s.f. (reg.) 1. boală a vitelor și oilor (când se umflă de prea multă iarbă sau trifoi). 2. iarbă care provoacă pâșpâiala. Vezi definitia »