ARHIDIÁCON, arhidiaconi, s. m. Primul diacon de pe lângă un episcop; p. ext. titlu onorific care se dă diaconilor. [Pr.: -di-a-] – Slav (v. sl. arhidijakonŭ < gr.). Vezi definitia »

SLAVÓN, -Ă adj. Care se referă la cultura slavă, care aparține slavilor. ◊ Limba slavonă (și s.f.) = limba slavă bisericească și literatura care s-a dezvoltat în Rusia, Serbia și Bulgaria din vechea slavă bisericească; alfabet slavon = alfabet chirilic. [< fr. slavon]. Vezi definitia »

BATESON [béitsn], William (1861-1926), genetician englez. A introdus termenul de genetică (1906) și a contribuit la fundamentarea și dezvoltarea ei prin experimente asupra eredității. Vezi definitia »

MICROFÓN s.n. Aparat care transformă vibrațiile sonore în oscilații electrice, folosit în telefonie, în radiofonie etc. [< fr. microphone, germ. Mikrophon, cf. gr. mikros – mic, phone – voce]. Vezi definitia »

DECAMERÓN, decameroane, s. n. Operă literară epică conținând povestiri narate pe parcursul a zece zile. „Decameronul” lui Boccaccio. – Din fr. décaméron, it. decameron. Vezi definitia »