roáfă, roáfe, s.f. (reg.) varză care n-a făcut căpățână. 2. femeie imorală. Vezi definitia »

strujitúră, strujitúri, s.f. 1. (pop.; la pl.) așchie de lemn; talaș, geluitură; așchie de lemn, șpan. 2. (înv.) material erodat și cărat de o apă curgătoare. 3. (înv.) obiect cioplit, strunjit. Vezi definitia »

BUFNITÚRĂ, bufnituri, s. f. Faptul de a bufni; zgomot înfundat produs de o cădere, izbire, explozie etc.; bufnit, bufnet, bufneală. – Bufni + suf. -tură. Vezi definitia »

ȘOLDORÁRIȚĂ s. f. (Reg.) Durere de șolduri. – Din șolduri (pl. lui șold) + suf. -ariță. Vezi definitia »

CATÉDRĂ, catedre, s. f. 1. Pupitru sau masă specială, așezată de obicei pe o estradă, de la care vorbesc profesorii, oratorii etc. ◊ Expr. A vorbi (ca) de la catedră = a vorbi savant, livresc, afectat. 2. Post în învățământ; funcție de profesor. ♦ Unitate de bază dintr-o instituție de învățământ superior, în cadrul căreia se desfășoară activitatea didactică, metodică și de cercetare științifică în domeniul uneia sau mai multor discipline. – Din lat. cathedra. Vezi definitia »