IDIOFÓN adj. (despre instrumente muzicale) care produce sunetele prin punerea în vibrație a propriului corp, fără intervenția unei părți auxiliare (gongul, trianglul etc.); autofon. (< fr. idiophone) Vezi definitia »

PIÓN s. m. 1. (șah) piesă de cea mai mică valoare. 2. particulă subatomică, care are proprietatea de a descărca energie asupra unui punct precis. 3. (fig.) element înaintaș al unei organizații, al unui plan de acțiune etc.; militant pentru o cauză. (< fr. pion) Vezi definitia »

ETALÓN s. n. model, tip cu care trebuie să se potrivească, să fie conforme unitățile de măsură. ◊ (fig.) ceea ce poate servi ca model. ◊ cantitate determinată dintr-un metal prețios bază a unui sistem monetar. (< fr. étalon) Vezi definitia »

BARBIZON, [barbizõ], Școala de la ~, nume dat unui grup de pictori (Th. Rousseau, Millet, Diaz de la Peña, Daubigny, Troyon ș.a.) care, la mijlocul sec. 19 s-au stabilit în satul B., la marginea pădurii Fontainebleau. Preocupat de a lucra în „plein-air”, de a reda peisajul familiar neidealizat. Asimilează lecția peisagiștilor englezi și fac trecerea spre impresionism. Marchează un moment important în dezvoltarea artei peisajului. Vezi definitia »

PLASTBETÓN s. n. beton în care se folosesc drept lianți mase plastice. (n. com.) Vezi definitia »