Definita cuvantului plastic
PLÁSTIC2, -Ă I. adj. 1. (despre materiale) care are proprietatea de a-și păstra deformațiile produse de forțele exterioare după încetarea acțiunii acestora; care poate fi modelat, fasonat. ♦ masă ~ă (sau material) ~ = material sintetic de natură organică, anorganică sau mixtă, care poate fi modelat în procesul fabricării unor produse. 2. referitor la pictură sau sculptură. ♦ arte ĕ = arte care au ca scop să reproducă formele prin modelarea unor materiale, prin culori etc. 3. (despre idei, imagini etc.) cu multă putere de evocare, expresiv, viu; evocator. 4. (biol.) formativ, capabil de a se schimba, de a lua o formă. ♦ chirurgie ~ă = chirurgie care se ocupă cu îndreptarea unor malformații ale corpului. II. s. f. tehnica executării obiectelor de artă prin fasonarea, modelarea unei substanțe plastice; domeniul artelor plastice. ◊ parte din studiul unei opere de artă care se ocupă cu raportul armonios al volumelor și al reliefului. (< fr. plastique, lat. plasticus, gr. plastikos)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu plastic
NICOTÍNIC, -Ă, nicotinici, -ce, adj. Care se referă la nicotină; care este produs din nicotină. ◊ Acid nicotinic = compus organic, cristalizat, incolor, obținut pe cale sintetică și folosit la prepararea vitaminei PP. ♦ (Substantivat; f. pl.) Grupă de substanțe care acționează asupra neuronilor din ganglionii vegetativi și asupra receptorilor din sistemul nervos central. – Din fr. nicotinique. Vezi definitia »
FANTASMÁTIC, -Ă adj. (Liv.) Referitor la fantasmă; de fantasmă. [< fr. fantasmatique]. Vezi definitia »
ORTORÓMBIC, -Ă adj. (despre o prismă dreaptă) care are ca bază un romb. (< fr. orthorhombique) Vezi definitia »
CAÚSTIC, -Ă I. adj. 1. (despre substanțe) care distruge țesuturile animale și vegetale. 2. (fig.) mușcător, ironic, răutăcios, satiric. II. s. f. pată luminoasă obținută într-un sistem optic. (< fr. caustique, lat. causticus, gr. kaustikos) Vezi definitia »
fiorélnic, fiorélnică, adj. (înv.) fioros. Vezi definitia »