PICIOÍCĂ, picioici, s. f. (Bot.; reg.) Cartof. [Var.: piciócă s. f.] – Din magh. pityóka. Vezi definitia »

PRÁVILĂ, pravile, s. f. (Înv.) 1. Lege (sau corp de legi), dispoziție, regulament, hotărâre (cu caracter civil sau bisericesc). ◊ Loc. adv. După pravilă = conform legii, legal; just, drept. Peste pravilă = (pe) nedrept, ilegal. ◊ Expr. A pune (sau a rândui) pravilă = a stabili o regulă. ♦ Lege naturală, lege a firii; p. ext. destin. ♦ Carte care conține astfel de legi. ◊ Pravilă împărătească = corp de legi și de dispoziții juridice întocmit inițial pe vremea împăratului Iustinian. 2. Normă după care se produce sau se alcătuiește ceva; regulă. 3. Regulă de comportare. ♦ Obicei, tradiție, datină. [Pl. și: pravili] – Din sl. pravilo. Vezi definitia »

PARACISTÍTĂ s. f. inflamație a țesutului conjunctiv din jurul vezicii urinare. (< fr. paracystite) Vezi definitia »

ZGRĂBÚNȚĂ, zgrăbúnțe, s. f. ~ (creație expresivă, prob. bazată pe grăunț + s- espresiv; sau din brobință și zgrunț) Vezi definitia »

MIELOGRÁMĂ s.f. Formulă a componentelor celulare din măduva hematopoietică. [Pron. mi-e-. / < fr. myélogramme, cf. gr. myelos – măduvă, gramma – scriere]. Vezi definitia »