GERMÁN, -Ă I s. m. (pl.) popoare indo-europene care au locuit în antichitate în centrul, vestul și estul Europei. II. adj., s. m. f. (locuitor) din Germania. ◊ (s. f.) limbă vorbită de germani (II). (< lat. germanus, fr. germain) Vezi definitia »

mojdán, mojdáne, s.n. (înv.) măduvă. Vezi definitia »

ISOBUTÁN s.n. v. izobutan. Vezi definitia »

prostomán, prostománi, s.m. (înv.) om fără multă știință de carte, fără cultură, neînvățat, prost. Vezi definitia »

bolozán (-ne), s. n. – Navă, corabie. Origine necunoscută. Șeineanu, II, 57, îl derivă din tc. bolozan; însă cuvîntul nu apare în dicționarele turcești, cf. Loebel 237 și DAR. Cuvînt rar, înv. Cf. sb. bolozan „trompetă”. Vezi definitia »