mierăríe, mierăríi, s.f. (reg.) stupărie, loc de păstrare sau de vindere a mierii. Vezi definitia »

MACERÁȚIE, macerații, s. f. Macerare; p. ext. proces suferit de un corp solid supus macerării. – Din fr. macération. Vezi definitia »

METALOGENÍE s. f. (Rar) Metalogeneză. – Din fr. métallogénie. Vezi definitia »

BANDERÍE s. f. 1. ceată de oameni înarmați care însoțeau un nobil feudal în luptă. 2. detașament de infanterie. (< fr. banderie) Vezi definitia »

DEGLUTÍȚIE, deglutiții, s. f. Act fiziologic reflex prin care bolul alimentar trece din gură, prin esofag, în stomac; înghițire. [Var.: degluțiúne s. f.] – Din fr. déglutition. Vezi definitia »