Definita cuvantului platină
PLÁTINĂ s. f. 1. metal prețios alb-argintiu, dur, foarte greu, ductil și inoxidabil. 2. (pl.) dispozitiv prevăzut cu contacte electrice care comandă aprinderea în motoarele cu explozie. 3. piesă plană care intră în construcția anumitor aparate. (< fr. platine)

Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu platină
-LÁNĂ elem. lan(i)-. Vezi definitia »
LONGRÍNĂ s. f. 1. grindă care susține un cofraj, o galerie de mină etc. 2. șină fixă pe traverse, montată paralel cu șinele căii ferate, pentru a reduce pericolul de deraiere. (< fr. longrine) Vezi definitia »
jíntiță (-țe), s. f.1. Produs lactat preparat din zer. – 2. Reziduuri de la fagurele de miere. De la un sl. *žętica, der. de la *žęti „a presa, a stoarce”, cf. janț, jintui (DAR). Der. pe baza sl. žinka „sită pentru cereale”, prin referirea la operația de a strecura laptele (Cihac, II, 159; Weigand, Jb, XVI, 225; Scriban) nu este posibilă, avînd în vedere sensul doi. Slov. žincica, žintica, ceh. žinčica, rut. žentyca, čintyca, pol. žyntica, žynczica, žentyca, žetyca, mag. zsinczicza, zsendicze, germ. dial. Schentitze, pare a proveni din rom. (Candrea, Elemente, 401; Wędkiewicz, Mitteil. Wien, 281; Skok, Z. slaw. Phil, XXXV, 348). Vezi definitia »
PERSPECTÍVĂ, perspective, s. f. 1. Reprezentare tridimensională prin desen a unui corp din spațiu pe o suprafață plană. ◊ În perspectivă = respectând regulile de reprezentare a obiectelor în spațiu, ținând seama de depărtarea relativă a obiectelor. ♦ Disciplină care se ocupă cu studiul metodelor folosite pentru realizarea perspectivei (1). ♦ Fig. Fel particular de a vedea lucrurile, aspect sub care se prezintă lucrurile; punct de vedere. 2. Privire generală, aspect general asupra unui peisaj, a unei scene sau a unui obiect văzute din depărtare; priveliște. 3. Fig. Ceea ce se întrevede ca posibil, realizabil în viitor; posibilitate de dezvoltare, de realizare în viitor a ceva sau a cuiva. ◊ Loc. adj., adv. În perspectivă = (care este) pe cale sau cu șanse de a se împlini în viitor. – Din fr. perspective. Vezi definitia »
CÂRNITÚRĂ, cârnituri, s. f. (Pop.) Cotitură (a unui drum). – Cârni + suf. -tură. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z