PLÁYA s. f. formă de relief care se formează la partea inferioară a pedimentului, prin acumularea și împrăștierea materialelor transportate. (< sp. playa) Vezi definitia »

BISCAYA (VIZCAYA sau GASCOGNE [gascóñ]), golf al Oc. Atlantic, între coasta de N a Spaniei și cea de V a Franței; 194 mii km²; ad. max.: 5.120 m. Lungime: c. 400 km. Coaste rectilinii. Furtuni violente. Maree max.: 6,7 m. Importantă zonă de pescuit. În el se varsă Garonne, Charente, Loara, Adour. Salinitate medie: 38‰. Porturi pr.: Brest, Bordeaux, La Rochelle (Franța), Bilbao, San Sebastian, Santander (Spania). Vezi definitia »

ANTAKYA, oraș în S Turciei asiatice, în apropierea G. Iskenderun; 109,2 mii loc. (1985). Ind. textilă și alim. Centru comercial (măsline, tutun). Fondat de greci, în sec. 4 î. Hr., sub numel de Antiohia. Vezi definitia »

ANTALYA, oraș în SV Turciei, port la M. Mediterană, în golful cu același nume; 261,1 mii loc. (1985). Șantiere navale, ind. textilă și alim., prelucr. lemnului. Centru comercial (fructe). Moschee (sec. 13), azi muzeu. Vechiul nume: Adalia. Vezi definitia »

MÁYA s. f. (în fil. indiană) latura fenomenală a realității; aparența înșelătoare, iluzia. ♦ vălul ~ ei = aparență care ascunde ultima esență a lucrurilor sau nimicul. (< fr. maya) Vezi definitia »