BON s. n. 1. dovadă, înscris care autorizează pe deținător să primească ceva; notă de plată cu care se achită o marfă etc. 2. ~ de tezaur = titlu de credit emis de stat pentru atragerea de fonduri private. (< fr. bon) Vezi definitia »

SELECTRÓN s.n. (Cib.) Tub electronic folosit în memoria calculatoarelor. [< engl. selectron]. Vezi definitia »

ORIZÓN s.n. v. orizont. Vezi definitia »

AVORTÓN s.m. Plantă sau animal venit înainte de termen. ♦ Om slab dezvoltat la trup sau la minte; stârpitură. ♦ (Fig.) Lucru nereușit sau ființă înapoiată, nedezvoltată. [< fr. avorton]. Vezi definitia »

MONOCOTILEDÓN, -Ă adj., s.f.pl. Monocotiledonat. [< fr. monocotilédone]. Vezi definitia »