bindisí (-sésc, -ít), vb. – A se preocupa, a ține seama, a lua în considerație, a fi la curent. – Mr. bindisire. Tc. beyendi, aorist de la beyenmek „a binevoi” (Iogu, GS, VI, 338); cf. ngr. μπεγεντίζω, pe care Graur, BL, IV, 73, îl consideră drept sursă imediată a cuvîntului rom. Mai puțin probabilă pare explicația pe care o dădea mai înainte aceluiași cuvînt Șeineanu, II, pe baza tc. bende „sclav”. Vezi definitia »

miglisí (miglișí), miglisésc (miglișésc), vb. IV (reg.) V. mâglisí. Vezi definitia »

îmbâcsi, îmbâcsesc v. t. 1. a necăji, a supăra. 2. a plictisi. Vezi definitia »

iscusí, iscusésc, vb. IV (pop.) 1. a pune la încercare, a ispiti. 2. a învăța pe cineva, a-l deștepta. 3. a căpăta experiență, a deveni isteț, dibaci, îndemânatic; a se deștepta, a se deschide la minte, a-și ascuți mintea. 4. a se face vestit. 5. a deveni șiret. 6. a face pe deșteptul, pe învățatul. 7. a deveni mai fin, a se rafina, a se perfecționa. Vezi definitia »

Fruntasi in munca socialista (in perioada anilor „50) {termen preluat de la numele unui miner ucrainian care in ani ”30 a doborat norma de carbune ce trebuia extras de un miner intro luna de lucru } , muncitor fruntasi Vezi definitia »