PERORÁȚIE, perorații, s. f. Parte finală, concluzie a unui discurs, a unei cuvântări, rostită de vorbitor pe un ton însuflețit (și emfatic); p. gener. vorbire însuflețită (si emfatică), care caută să convingă. – Din lat. peroratio. Cf. fr. péroraison. Vezi definitia »

DISOPSÍE s. f. slăbire a vederii. (< fr. dysopsie) Vezi definitia »

COLOSTOMÍE s.f. (Med.) Deschidere a colonului la piele pentru a crea un anus artificial. [< fr. colostomie]. Vezi definitia »

CALOMNÍE s. f. afirmație mincinoasă și tendențioasă care atinge onoarea și reputația cuiva; defăimare. (< fr. calomnie) Vezi definitia »

TRANSDÚCȚIE, transducții, s. f. (Biol.) Transfer de material genetic între bacterii prin intermediul bacteriofagelor. – Din fr. transduction. Vezi definitia »