cráscă (crắști), s. f. – Cadru pentru uscarea firelor la vopsitorii. Rut. kraska (DAR). – Der. craschiță, s. f. (ramură în formă de furcă, ce servește drept proptea), cf. crachiță. Vezi definitia »

HUNGARÍSTICĂ s. f. știință care studiază limba, cultura și literatura maghiară; hungarologie. (< germ. Hungaristik) Vezi definitia »

MÁNTICĂ s.f. (Ant.) Artă a prezicerii viitorului cu ajutorul pretinsei interpretări a semnelor cerești, a zborului păsărilor, a fenomenelor naturale etc. [Gen. -cii. / < fr. mantique, it. mantica, cf. gr. mantike]. Vezi definitia »

MÍȚĂ, mițe, s. f. (Mai ales la pl.) Fire din blana unor animale, care au crescut mai lungi, formând un cârlionț; smoc de păr sau de lână. ♦ Lână tunsă pentru prima oară de pe miei; lână (de calitate inferioară) tunsă de pe capul, coada și picioarele oilor. – Lat. *agnicius, -a „de miel”. Vezi definitia »

stacánă (-ne), s. f. – (Mold.) Vas. – Var. stacan. Sl. stokanŭ (Cihac, II, 359), cf. rus. (do)stakanŭ. Vezi definitia »