OCÁZIE s. f. 1. situație, moment favorabil sau oportun pentru ceva; prilej, împrejurare. ♦ de ~ = a) de circumstanță, (ivit) întâmplător; b) uzat, vândut cu preț redus. a da ă = a ocaziona. 2. mijloc de locomoție, vehicul ivit din întâmplare. (< fr. occasion, germ. Okasion, lat. occasio) Vezi definitia »

PSELAFOBÍE s.f. (Med.) Teamă patologică de contactul cu obiectele. [Gen. -iei. / cf. it. pselafobia < gr. pselaphan – a pipăi, phobos – teamă]. Vezi definitia »

OOGAMÍE s. f. Tip de proces sexual caracteristic algelor și ciupercilor, în care are loc unirea celulei sexuale femele mari și imobile cu o celulă sexuală masculă mică și mobilă. [Pr.: o-o-] – Din it. oogamia. Vezi definitia »

SUBLUXÁȚIE s. f. luxație ușoară. (< fr. subluxation) Vezi definitia »

TERATOLOGÍE s.f. Disciplină biologică care studiază malformațiile, monstruozitățile la plante și animale. [Gen. -iei. / < fr. tératologie, cf. gr. teras – monstru, logos – studiu]. Vezi definitia »