Definita cuvantului plintă
PLÍNTĂ s. f. 1. mic soclu, în afară, la partea inferioară a unei clădiri, a unui zid etc. 2. fâșie de mozaic, de piatră la partea inferioară a pereților unei camere, care ferește pereții de lovituri și umezeală. 3. bloc paralelipipedic pe care se reazemă o coloană sau un piedestal. (< fr. plinthe)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu plintă
boácănă (fam.) s. f., g.-d. art. boácănei; pl. boácăne Vezi definitia »
JOIMĂRÍȚĂ, joimărițe, s. f. Ființă imaginară cu înfățișare de femeie respingătoare, despre care se credea în popor că pedepsește, în noaptea care precedă Joia Mare, pe fetele și femeile tinere leneșe la tors sau la dărăcit. ◊ Fig. (Pop.) Femeie foarte urâtă. – Joi + mare + suf. -iță. Vezi definitia »
IZOHÍPSĂ s.f. Linie care unește pe hartă punctele cu aceeași altitudine; curbă de nivel. [Var. isohipsă s.f. / < fr. isohypse, cf. gr. isos – egal, hypsos – înălțime]. Vezi definitia »
TRÁINĂ s.f. Parâmă cu capetele fixate pe două corpuri plutitoare, care este târâtă pe fundul apei pentru a agăța un corp scufundat sau a-i determina poziția. [Cf. fr. traîne]. Vezi definitia »
OVOGENÉZĂ s.f. Oogeneză. [< fr. ovogenèse, cf. lat. ovum – ou, gr. genesis – naștere]. Vezi definitia »