ISTÓRIE s. f. 1. proces obiectiv al dezvoltării fenomenelor în natură și societate. 2. știință care studiază dezvoltarea societății omenești în întreaga ei complexitate. 3. știință care se ocupă cu studiul apariției și dezvoltării faptelor într-un anumit domeniu. ◊ expunerea critică a unor fapte istorice. 4. povestire, narațiune. 5. (fam.) întâmplare, pățanie; poznă. (< lat., gr. historia, it. istoria, după fr. histoire) Vezi definitia »

HÓSTIE s.f. 1. (Ist.; la greci și la romani) Jertfă adusă zeilor; (la evrei) animal adus ca jertfă lui Dumnezeu. ♦ (În biserica catolică) Azima împărtășaniei. 2. (Fig.) Victimă. [Gen. -iei. / < fr. hostie, lat. hostia]. Vezi definitia »

CANTORAFÍE s. f. suturare operatorie a unghiului lateral al pleoapelor. (< fr. cathorraphie) Vezi definitia »

SEISMONASTÍE s. f. mișcare de reacție a organelor vegetale provocată de loviri sau de un contact. (< fr. séismonastie) Vezi definitia »

VIGÓNIE, vigonii, s. f. 1. Specie sălbatică de lamă cu lâna mătăsoasă (Lama vicugna). 2. Fir textil mătăsos obținut din lâna de vigonie (1). 3. Fir textil obținut dintr-un amestec de lână cu bumbac de bună calitate sau din bumbac pur. – Din fr. vigogne. Vezi definitia »