SEMINÁR s.n. 1. Instituție de învățământ teologic unde se pregăteau în trecut viitorii preoți. 2. Formă de instruire a studenților pe bază de dialog, lucrări, ore de studiu practice, organizate pe grupe de studenți și efectuate sub conducerea unui profesor, asistent etc. 3. Cerc de studii organizat pe lângă o organizație de masă sau o instituție pentru pregătirea membrilor săi. [Cf. lat. seminarium, fr. séminaire, rus. seminar]. Vezi definitia »

EDILITÁR, -Ă, edilitari, -e, adj. Privitor la administrația sau la lucrările de folos public ale unui oraș. – Din fr. édilitaire. Vezi definitia »

CESIONÁR, -Ă s. m. f. cel care beneficiază de o cesiune. (< fr. cessionnaire) Vezi definitia »

CELULÁR, -Ă, celulari, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care aparține celulei (1), de natura celulei; alcătuit din celule. ◊ Teorie celulară = teorie după care celula (1) constituie elementul fundamental al organizării interne a plantelor și animalelor. 2. (Jur.; în sintagma) Regim celular = regim special la care sunt supuși, pe anumite perioade, deținuții în închisori, prin izolare severă în celule (4) individuale. 3. (În telecomunicații; în sintagma) Telefonie celulară = sistem de telefonie fără cablu care pentru transmiterea semnalelor digitale utilizează aparate de emisie-recepție de mică putere, emițătoare-receptoare de tip releu, fiecare acoperind o celulă (7), și echipamente computerizate pentru prelucrarea și comutarea semnalelor. Telefon celular = aparat de emisie-recepție, folosit în telefonia celulară; telefon mobil. II. S. n. Telefon celular, telefon mobil. Nu uita să-ți iei celularul. – Din fr. cellulaire (I 1, 2), engl. cellular [telephone] (I 3, II). Vezi definitia »

TENTACULÁR, -Ă adj. 1. referitor la tentacule, cu tentacule. 2. care se întinde în maniera tentaculelor, în toate direcțiile. (< fr. tentaculaire) Vezi definitia »