Definita cuvantului coautor
COAUTÓR, -OÁRE, coautori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care a scris o lucrare, a făcut o invenție etc. împreună cu alta sau cu altele, considerată în raport cu aceasta sau cu acestea. 2. Persoană care a săvârșit o infracțiune împreună cu alta sau cu altele, considerată în raport cu aceasta sau cu acestea. [Pr.: co-a-u-] – Din fr. coauteur.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu coautor
PROFITÓR, -OÁRE, profitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care caută să obțină un câștig din orice situație (neținând seamă de interesele altora); p. restr. afacerist, speculant. – Din fr. profiteur. Vezi definitia »
ANALIZATÓR, analizatoare, s. n. 1. Instrument care servește la determinări analitice. 2. Aparat al organismului animal (format dintr-un organ de simț, din nervi și din celule ale creierului) care culege, transmite, analizează și sintetizează senzațiile. Analizatorul optic. – Analiza + suf. -tor. Vezi definitia »
SUGĂTÓR, -OÁRE, sugători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Înv.) Sugaci. ♦ (Substantivat; fam.) Bețiv. 2. S. f. Hârtie sugativă. 3. S. f. Mică plantă din regiunea subalpină, lipsită de clorofilă, palid-gălbuie, brună sau roșie, cu frunze în formă de solzi și cu flori albe-gălbui (Monotropa hypopytis). – Suge + suf. -ător. Vezi definitia »
PASTIȘÓR s.m. (Rar; depr.) Cel care pastișează. [< fr. pasticheur]. Vezi definitia »
SUPERIÓR, -OÁRĂ, superiori, -oare, adj. 1. Care ocupă un loc în spațiu deasupra altuia; de sus. ♦ (Muz.) Registru superior = registru care cuprinde sunetele cele mai înalte ale vocii sau ale unui instrument. ♦ (Despre cursul apelor curgătoare) Care se află mai aproape de izvor decât de vărsare. 2. Care are sau ocupă un rang sau o demnitate mai mare în raport cu altcineva. ♦ Ofițer superior = ofițer cu un grad înalt (de la maior în sus). Animal superior = animal care ocupă locul cel mai evoluat pe scara zoologică. Învățământ superior = treaptă a învățământului care urmează după învățământul liceal, cuprinzând universități și institute, în care se predau cunoștințe speciale, aprofundate, menite să formeze specialiști cu o înaltă calificare. (În vechea organizare a învățământului) Curs superior = ciclu de învățământ cuprinzând ultimele trei (sau patru) clase din cursul de șapte (sau de opt) ani ai liceului. ♦ (Substantivat) Calificativ atribuit unei persoane încadrate într-o ierarhie, în raport cu cei pe care îi are în subordine. 3. Care este de calitate mai bună; care se distinge de ceilalți prin merite deosebite. [Pr.: -ri-or] – Din lat. superior, fr. supérieur. Vezi definitia »