TOC², tocuri, s. n. 1. Cutie ori suport de lemn, de metal, de piele sau de material plastic, cu forme și mărimi diferite, în care se păstrează arme, aparate sau instrumente; teacă de piele, de carton etc. în care se țin diferite obiecte mici (ochelari, piepteni etc.). ♦ Spec. (Rar) Teacă de sabie. 2. Unealtă de scris cu cerneală făcută din lemn, os, metal, în formă de bețișor, la care se adaptează o peniță; condei. ◊ Toc rezervor = stilou. 3. Cadru de lemn sau de metal în care se fixează, la o construcție, ferestrele și ușile. – Din magh., scr. tok. Vezi definitia »

popíștoc, popíștoci, s.m. (reg.; ir.) popoiac (preot tânăr fără experiență). Vezi definitia »

TALCIÓC, talciocuri, s. n. Piață de vechituri. – Din rus. tolciok. Vezi definitia »

ghirtóc (-ci), s. m. – Prună a cărei dezvoltare a fost oprită de parazitul Exoascus pruni. Mag. birtok (DAR). În Trans. Vezi definitia »

BOC (‹ germ.) s. n. 1. Masă sau trunchi de arbore pe care se curăță pieile de păr, de epidermă și de carne la cenușar. 2. Rezervor cilindric orizontal folosit drept cristalizor în instalațiile de extracție a zahărului din sfeclă. Vezi definitia »