droáie s. f. – Mulțime, gloată. Origine necunoscută. Cihac, I, 250 (urmat de Körting 9120) pleca de la o var. sdroaie, puțin frecventă, pe care o derivă de la lat. strues; în vreme ce Cihac, II, 656, pleacă de la ngr. δρούγγος „gloată”; însă nici unul din aceste etimoane nu pare posibil (cf. împotrivă, Densusianu, Rom., XXXIII, 285). S-a indicat de asemenea ca etimon alb. droe „spaimă” (Scriban; Rosetti, II, 115), folosit ca în expresia o groază de „o mulțime de”. Această ipoteză este destul de seducătoare; însă în rom. nu există nici o urmă a unui droaie „spaimă”; iar pe de altă parte nu cunoaștem istoria cuvîntului alb. Este mai curînd vorba de un der. de la sl. (bg., sb.) roi „roi de albine”, cf. roi, din sl. rojiti „tundere”, de ex. de la un podŭrojiti „subtundere”, cf. sb. zarojiti se „a prinde un roi”. Vezi definitia »

TAHIFEMÍE s. f. tulburare de vorbire caracterizată prin accelerarea ritmului verbal. (< fr. tachyphémie) Vezi definitia »

GERONTOCRAȚÍE s. f. sistem de guvernare în care puterea politică aparține bătrânilor. (< fr. gérontocratie) Vezi definitia »

AMIELÍE s.f. Anomalie constând din absența măduvei spinării, iar în unele cazuri și a ganglionilor rahidieni. [< fr. amyélie, cf. gr. a – fără, myelos – măduvă]. Vezi definitia »

BRONTOLOGÍE s. f. parte a meteorologiei care tratează despre tunete. (< fr. brontologie) Vezi definitia »