CARNALIT (‹ fr. {i}; {s} von Carnall) s. n. Clorură naturală hidratată de magneziu și potasiu, translucidă, ușor solubilă, folosită pentru extragerea magneziului, la prepararea clorurii de potasiu și ca îngrășămînt al solurilor. Se formează prin precipitare chimică, în lagune marine sau în lacuri sărate bogate în magneziu și potasiu, în regim de intensă evaporare, și în orizonturile superioare ale zăcămintelor de sare gemă. Vezi definitia »

SCOROJÍT, -Ă, scorojiți, -te, adj. 1. (Despre lemn, piele, hârtie sau obiecte făcute din ele) Strâmbat, îndoit, crăpat, deformat (de căldură, de uscăciune). 2. (Despre vopsele, tencuieli și despre obiectele pe care sunt aplicate) Degradat (la suprafață) prin umflare, cojire etc. din cauza condițiilor de mediu; coșcovit, cojit, burdușit. 3. (Despre pielea corpului unor ființe) Aspru la pipăit, crăpat, zbârcit. ♦ P. ext. (Despre oameni sau părți ale lor) Foarte slab, uscat; scofâlcit. – V. scoroji. Vezi definitia »

PLEOSCĂÍT, pleoscăituri, s. n. Faptul de a pleoscăi; plescăit. – V. pleoscăi. Vezi definitia »

débit (-turi), s. n. – 1. Desfacere, vînzare. – 2. Consum. – 3. Debit. – 4. Cheltuială. Fr. débit. – Der. (din fr.) debita, vb. (a vinde, a desface; a încărca; a recita, a rosti ceva); debitant, adj. (persoană care vinde într-un debit); debitor, s. m. (datornic). Vezi definitia »

HOLOPARAZÍT, -Ă adj., s.m. și f. (Plantă lipsită de clorofilă) care trăiește parazitar pe o altă plantă, din care extrage hrana. [< fr. holoparasite]. Vezi definitia »