CHÍTRU, chitri, s. m. 1. Arbore exotic cu flori mari, albe și cu fructe comestibile (Citrus medica). 2. (Impr.) Chitră. – Din chitră. Vezi definitia »

RADIOGONIOMÉTRU s. n. aparat de radiorecepție pentru determinarea direcției din care vine o radioemisiune. (< fr. radiogoniomètre) Vezi definitia »

TÍTRU s. n. 1. masă de substanță activă, exprimată în grame, într-un milimetru de soluție. 2. număr de grame dintr-o substanță cu care aceasta reacționează într-un anumit sens. 3. titlu (6). (< fr. titre) Vezi definitia »

BRAGADIRU 1. Com. în Sectorul Agricol Ilfov, în Cîmpia Română, pe rîul Sabar; 5.033 loc. (1991). Expl. de petrol și de balast. Mat. de constr. (prefabricate din beton, cărămidă), conserve de legume și fructe, băuturi alcoolice, spirt și drojdie. Fabrică de nutrețuri combinate. 2. Com. în jud. Teleorman, pe rîul Vedea; 5.504 loc. (1991). Vezi definitia »

AMBIDÉXTRU, -Ă, ambidextri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se slujește cu aceeași îndemânare de ambele mâini. – Din fr. ambidextre. Vezi definitia »