MÉȘTER, -Ă, meșteri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care are și practică o meserie; (în special) meseriaș cu calificare superioară, care are, de obicei, sarcina de a îndruma și alți lucrători și de a conduce o secție productivă într-o întreprindere sau într-un atelier; maistru. ◊ Expr. Meșter-strică (și drege de frică), se spune despre un meseriaș prost sau despre un om neîndemânatic. ♦ Proprietar al unui atelier (în raport cu angajații săi). ♦ (Rar) Nume dat profesorilor care predau, în trecut, discipline (auxiliare) ca muzica, desenul etc. 2. S. m. și f., adj. (Om) talentat, priceput, îndemânatic, abil; (persoană) care posedă multe cunoștințe. 3. S. m. și f. (Astăzi rar) Persoană care a adus contribuții (foarte) valoroase într-un anumit domeniu de activitate; maestru. – Din magh. mester. Vezi definitia »

pérper, pérperi, s.m. (înv.) 1. bănuț, monedă bizantină de aur, care a circulat și-n țările române. 2. numele unui impozit pe vii și pe vin care se plătea în perperi; perperit. Vezi definitia »

bélfer (bélferi), s. m. – Profesor. Germ. Beihelfer „asistent”, prin intermediul pronunțării iudaice Belfer (Borcea 178). Vezi definitia »

CIÉR s. n. v. ceair. Vezi definitia »

AYER, Alfred Jules (1910-1989), filizof și logician englez. Istoric al orientării analitice din filozofia științei („Limbaj, adevăr, logică”, „Filozofie și limbaj”). Vezi definitia »