Definita cuvantului cobiliță
CÓBILIȚĂ, cobilițe, s. f. Bucată de lemn curbată, cu toarte, cârlige sau crestături la cele două capete, care se poartă pe umeri și servește la transportarea găleților, a cofelor, a coșurilor etc. ◊ Compus: Cobilița-Ciobanului = numele popular al constelației Lebedei. – Din bg., scr. kobilica.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cobiliță
MEZOMÓRFICĂ, mezomorfice, adj. (Fiz.; în sintagma) Stare mezomorfică = stare de agregare a materiei între starea cristalină și cea amorfă. – Din fr. mésomorphique. Vezi definitia »
PLETISMOGRÁMĂ s.f. Curbă obținută la pletismograf. [< fr. pléthysmogramme]. Vezi definitia »
TIROIDÍTĂ s. f. inflamație a tiroidei. (< fr. thyroïdite) Vezi definitia »
BRẤNZĂ, (2) brânzeturi, s. f. 1. Produs alimentar obținut prin coagularea și prelucrarea laptelui. ◊ Expr. (Fam.) A nu fi nici o brânză (de cineva) = a nu fi bun de nimic. (Fam.) A nu face nici o brânză = a nu realiza nimic; a nu fi bun de nimic. (Pop.) (Ducă-se sau du-te etc.) opt cu-a brânzei sau opt (și) cu-a brânzei nouă, se zice când scapi (sau dorești să scapi) de o persoană supărătoare. 2. (La pl.) Diferite sortimente de brânză (1), de cașcaval etc. – Et. nec. Vezi definitia »
CRÍȚĂ s. f. (Reg.) Oțel. ♦ ** (Adverbial; în sintagma) Beat criță = din cale afară de beat, foarte beat. – Din ucr. kryc'a. Vezi definitia »