BIOTROPÍSM s.n. (Biol.) Mărire a virulenței unui microorganism latent sub influența unor agenți chimici, fizici sau de origine bacteriană. ♦ Proprietate a unor microbi sau viruși de a nu se putea dezvolta decât în organisme vii. [< fr. biotropisme, cf. gr. bios – viață, tropein – a întoarce]. Vezi definitia »

NEOFREUDÍSM s. n. Denumire germanică pentru curentele psihanalitice apărute după 1930 care acceptă importanța factorilor sociali și culturali în apariția nevrozelor; neopsihanaliză. [Pr.: ne-o-froi-] – Din fr. néo-freudisme. Vezi definitia »

PARAMAGNETÍSM s. n. proprietate a unor corpuri de a se magnetiza temporar în direcția intensității locale a câmpului magnetic. (< fr. paramagnétisme) Vezi definitia »

CAMERALÍSM s. n. doctrină cu caracter economic, financiar, administrativ etc. despre conducerea statului apărută în Germania în sec. XVII. (< germ. Kammeralismus) Vezi definitia »

HITLERÍSM s.n. (Ist.) Doctrină și regim politic al lui Hitler, de factură rasistă și dictatorială; nazism, național-socialism. [< fr. hitlérisme, cf. Hitler – conducătorul naziștilor din Germania]. Vezi definitia »