GUST, gusturi, s. n. I. Simț prin care organismul primește (cu ajutorul limbii și mucoasei bucale) informații asupra proprietăților chimice ale unor substanțe cu care vine în contact; senzație produsă de o substanță (alimentară) prin excitarea limbii și mucoasei bucale; proprietatea unor substanțe (alimentare) de a provoca această senzație. ◊ Loc. adj. Cu gust = gustos. Fără (nici un) gust = lipsit de gust bun; fad. ◊ Expr. A da de (sau a afla) gustul (unui lucru) = a incepe să-ți placă (un lucru). II. Fig. 1. Capacitatea de a înțelege sau de a aprecia frumosul (în natură, în artă). ◊ Loc. adj. De gust = (despre oameni) cu simț estetic sau artistic dezvoltat; (despre manifestări, realizări ale oamenilor) care exprimă, arată un asemenea simț. Fără (sau lipsit de) gust = (despre oameni) lipsit de simț estetic; (despre manifestări sau realizări ale oamenilor) urât. De prost gust = a) care arată lipsa simțului estetic; b) nepotrivit, penibil, jenant. ◊ Loc. adv. Cu gust = cu pricepere, în mod estetic. 2. Înclinație, predispoziție, pornire. ♦ Preferință. 3. Plăcere, dorință, poftă. – Lat. gustus. Vezi definitia »

IMANENTÍST, -Ă, imanentiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al imanentismului. – Din fr. immanentiste. Vezi definitia »

ASOCIAȚIONÍST, -Ă, asociaționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține asociaționismului, privitor la asociaționism. 2. S. m. și f. Adept al asociaționismului. [Pr.: -ci-a-ți-o-] – Din fr. associationniste. Vezi definitia »

balast, balasturi, s. n. (deț.) mâncare de orez Vezi definitia »

PROLETCULTÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al proletcultismului. (după rus. proletkultoveț) Vezi definitia »