FENOMÉN s.n. 1. Categorie a dialecticii materialiste, corelativă cu esența, desemnând aspectul exterior în care se manifestă esența lucrurilor și a proceselor, care este perceput în mod direct prin organele senzoriale; ansamblul însușirilor unui lucru care pot să se schimbe între anumite limite specifice fără ca lucrul să înceteze de a mai fi el însuși; orice aspect al naturii în mișcare perceptibil prin simțuri. 2. Ceea ce surprinde prin noutatea sau raritatea sa; lucru, întâmplare, ființă extraordinară. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. phénomène, it. fenomeno, cf. gr. phainomenon – ceea ce apare]. Vezi definitia »

YEN s. m. unitate monetară a Japoniei. (< engl., fr. yen) Vezi definitia »

MIOGÉN s. n. Proteină de tipul albuminelor, care se găsește în țesutul muscular. [Pr.: mi-o-] – Din fr. myogène. Vezi definitia »

PERISPÓMEN, perispomene, s. n. Accent circumflex în limba greacă. [Pl. și: (înv., m.) perispomeni] – Din ngr. perispoméni. Vezi definitia »

ACIDOGÉN, -Ă adj. care dă naștere unui acid. (< engl. acidogen) Vezi definitia »