schísmă (-me), s. f. – Sciziune. – Var. înv. shismă. Mr. shizmă. Mgr. σχίσμα (Murnu 50; Gáldi 250) și modern din fr. schisme. – Der. schismatic, adj., din fr. schismatique; schismi, vb. (înv., a forma), probabil prin confuzia lui schismă cu schimă „formă” (Tiktin). Vezi definitia »

scamélă, scaméle, s.f. (reg.) întristare, durere adâncă. Vezi definitia »

TRIOLÉTĂ s.f. v. triolet. Vezi definitia »

TÚBĂ s.f. 1. Instrument muzical de suflat, din alamă, având tonul cel mai grav, folosit mai ales în fanfare. 2. (Anat.) Formațiune canaliculară. [< it., fr. tuba]. Vezi definitia »

NOVELÉTĂ s. f. v. nuveletă. Vezi definitia »