miáță s.f. (înv.) friguri; boală grea; delir, febră tifoidă. Vezi definitia »

BANCRÚTĂ, bancrute, s. f. (În orânduirea capitalistă) Situație a unui comerciant falit, care s-a făcut vinovat de rea administrație sau de fraudă în dauna creditorilor. – Fr. banqueroute. Vezi definitia »

TÁICĂ s. m. (Pop.) 1. Tată. ♦ (La vocativ) Termen afectiv cu care se adresează cineva unui om mai în vârstă; termen afectiv cu care se adresează un părinte copilului său, un om mai în vârstă unuia mai tânăr etc. 2. (Determinat prin „părinte” sau „popă”) Nume (de adresare) dat preotului. – Din tată (după maică). Cf. scr. tajko. Vezi definitia »

FÉSĂ s. f. fiecare dintre cele două părți cărnoase ale șezutului. (< fr. fesse) Vezi definitia »

AUTOSTRÁDĂ s. f. cale rutieră modernă, formată din două șosele cu mai multe benzi, rezervată exclusiv autovehiculelor. (< it. autostrada, fr. autostrade) Vezi definitia »