MĂSLÁG, măslage, s. n. 1. Fructul foarte toxic al unei plante orientale (Anamirta cocculus), în formă de boabă roșie, întrebuințat uneori pentru a ameți peștii spre a-i pescui mai ușor. 2. (Bot.; reg.) Ciumăfaie. – Din magh. maszlag. Vezi definitia »

BORCEÁG, (1) s. m., (2) borceaguri, s. n. 1. S. m. Numele a două plante: a) măzăriche; b) plantă erbacee agățătoare, cu florile de culoare albă-gălbuie sau purpurie și cu fructe în formă de păstăi păroase (Vicia pannonica). 2. S. n. Amestec de măzăriche sau de mazăre furajeră cu o cereală păioasă, folosit ca nutreț. – Din bg. borčak. Vezi definitia »

PLANCTOFÁG, -Ă, planctofági, -e, adj. (Despre animale acvatice) Care se hrănește cu plancton. (cf. fr. planctophage) Vezi definitia »

MONOFÁG, -Ă, monofagi, -ge, adj., s. m. și f. (Organism) al cărui mod de nutriție este monofagia. – Din it. monofago. Vezi definitia »

FUMUIÁG, fumuiage, s. n. (Rar) Șomoiog. [Pr.: -mu-iag] – Contaminare între fum și șomoiog. Vezi definitia »