PERTINÉNȚĂ s.f. (Liv.) Caracterul a ceea ce este pertinent. [< fr. pertinence]. Vezi definitia »

CLÉMĂ, cleme, s. f. Dispozitiv cu ajutorul căruia se asamblează laolaltă două sau mai multe piese sau elemente, astfel încât această îmbinare să reziste la solicitări relativ mari. – Din germ. Klemme. Vezi definitia »

cópcă (-ci), s. f. – 1. Agrafă, clemă, capsă. – 2. Cataramă, obiect care prinde. – 3. Clemă la cărțile legate odinioară. – 4. Traversă, bară. – Megl. copce. Tc. kopça (Șeineanu, II, 145; Meyer 198; Berneker 564; Ronzevalle 136; DAR); cf. bg. kopče (Cihac, II, 72), sb. kopča, alb. kopsë, mag. kapocs. Fonetismul rom. se explică printr-un sing. analogic, plecîndu-se de la pl. copci; sing. normal ar fi copce (DAR afirmă contrariul). – Der. copcier, s. m. (fabricant de nasturi și copci); încopcia, vb. (a prinde în copci, a prinde, a fixa); copci, vb. (a altoi, a introduce un altoi sub coaja unui copac); copcit, s. n. (altoire). Vezi definitia »

AMILOIDÓZĂ s.f. Depunere în unele organe și țesuturi a unei substanțe proteice amorfe asemănătoare cu amidonul. [Pron. -lo-i-. / < fr. amyloídose, cf. gr. amylon – amidon, eidos – formă]. Vezi definitia »

a petrece o noapte albă expr. a nu dormi, a sta treaz toată noaptea. Vezi definitia »