SUNĂTÓR, -OÁRE, sunători, -oare, adj. 1. (Despre obiecte de metal) Care produce sunete. ◊ Bani sunători = a) monede, bani de metal; b) bani numerar, bani gheață. Șarpe sunător = șarpe-cu-clopoței, crotal. ♦ Care foșnește, foșnitor. ♦ (Despre vânt) Care vâjâie; șuierător. 2. Fig. (Despre cuvinte, fraze etc.) Plin de emfază; bombastic, pretențios. 3. Care sună puternic și prelung, care are rezonanță puternică; răsunător. – Suna + suf. -ător. Vezi definitia »

SURPĂTÓR, -OÁRE, surpători, -oare, adj. (Rar) Care surpă; p. ext. distrugător, nimicitor. – Surpa + suf. -ător. Vezi definitia »

INSTAURATÓR, -OÁRE s. m. f. fondator, ctitor. (< fr. instaurateur, lat. instaurator) Vezi definitia »

BIMOTÓR, -OÁRE, bimotori, -oare, adj. Cu două motoare. ♦ (Substantivat, n.) Avion cu două motoare. – Din fr. bimoteur. Vezi definitia »

DOMINATÓR, -OÁRE adj. dominant. (< fr. dominateur, lat. dominator) Vezi definitia »