bălegár² / băligár² (balegă) s. n. Vezi definitia »

MUDEJÁR [-HAR] I. adj., s. m. (musulman) rămas în Castilia după recucerirea creștină. II. adj. artă ~ = artă dezvoltată în sec. XII-XV în Spania în teritoriul aflat sub stăpânirea feudalității catolice, cu motive, forme și structuri islamice (arcul în formă de potcoavă, decorul în care împletitura și motivele sunt stilizate până la arabesc, policromia exterioară a edificiilor, preferința pentru lemnul sculptat în casetoane sau pentru ceramica cu reflexe metalice etc.). (< fr. mudéjar, sp. mudejar) Vezi definitia »

MAXILÁR, -Ă I. s. n. fiecare dintre cele două oase ale feței în care sunt înfipte măselele și dinții; falcă. II. adj. al maxilarului. (< fr. maxillaire) Vezi definitia »

GHEȘEFTÁR, gheșeftari, s. m. (Fam.) Persoană care face gheșefturi, care umblă după gheșefturi. – Gheșeft + suf. -ar. Vezi definitia »

PERIFASCICULÁR, -Ă adj. 1. situat în jurul fibrelor musculare, nervoase sau conjunctive. 2. din jurul fasciculului vegetal conducător care străbate tulpinile, ramurile și frunzele plantelor. (< fr. périfasciculaire) Vezi definitia »