Definita cuvantului coabitație
COABITÁȚIE, coabitații, s. f. (Jur.) Coabitare. [Pr.: co-a-] – Din fr. cohabitation.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu coabitație
PSEUDOHALUCINÁȚIE s. f. percepție fără obiect, care nu trece prin căile senzoriale, trăită în interiorul psihicului bonavului. (< engl. pseudohallucination) Vezi definitia »
STERNOTOMÍE s.f. Secționare a sternului pentru corectarea plastică a toracelui. [Gen. -iei. / < fr. sternotomie, cf. lat. sternum – stern, gr. tome – tăiere]. Vezi definitia »
LACTACIDEMÍE s.f. (Med.) Prezența acidului lactic în sânge. [Gen. -iei. / cf. germ. Laktazidämie]. Vezi definitia »
FONOGRAFÍE s.f. Operația de înregistrare mecanică și de redare a sunetelor. [Gen. -iei. / < fr. phonographie]. Vezi definitia »
HETEROCROMÍE s. f. 1. anomalie congenitală caracterizată prin colorarea diferită a irisurilor. 2. colorație diferită a unor organe vegetale (unicolore). (< fr. hétérochromie) Vezi definitia »