pricolicioáică, pricolicioáice, s.f. (reg.) ființă imaginară în care se preface, după moarte, o femeie, luând diferite înfățișări de animale și pricinuind rău oamenilor. Vezi definitia »

PLEUROPERICARDÍTĂ s. f. inflamație simultană a pleurei și a pericardului. (< fr. pleuropéricardite) Vezi definitia »

BIOMECÁNICĂ s. f. Știință care studiază dezvoltarea, structura și activitatea aparatului motor al animalelor și al omului, plecând de la premisele mecanicii generale. [Pr.: bi-o-] – Fr. biomécanique. Vezi definitia »

URZÍCĂ, urzici, s. f. 1. Gen de plante erbacee din familia urticaceelor, cu tulpina și frunzele acoperite cu peri urticanți, folosite în industria textilă, în medicină și în alimentație (Urtica); plantă din acest gen. ◊ Compus: urzică-moartă = plantă erbacee medicinală cu flori roșii-purpurii (Lamium maculatum). 2. Țesătură fabricată din fibrele urzicii (1), din care se confecționează saci. 3. Compus: (Zool.) urzică-de-mare = nume dat mai multor specii de actinii ale căror tentacule sunt urticante. – Lat. urdica (= urtica). Vezi definitia »

PARALDEHÍDĂ s. f. (Chim.) Produs rezultat din polimerizarea acetaldehidei și care are acțiune hipnotică. – Din fr. paraldéhyde, engl. paraldehyde. Vezi definitia »