SPĂTÁR¹, spătare, s. n. Spetează a unui scaun. – Din spată² + suf. -ar. Vezi definitia »

MOBILIÁR, -Ă adj. (despre bunuri sau averi) care poate fi transportat; mobil. (< it. mobiliare, fr. mobilier) Vezi definitia »

POLISOÁR s.n. Instrument pentru lustruit unghiile. [< fr. polissoir]. Vezi definitia »

INVOLUNTÁR, -Ă, involuntari, -e, adj. (Adesea adverbial) Care este făcut fără voie, neintenționat. – Din fr. involontaire, lat. involuntarius. Vezi definitia »

spătár (-ri), s. m. – Boier de rangul întîi, șef al armatei; în Mold. era pîrcălab de Cernăuți. – Spătarul al doilea, boier de rangul doi, locțiitorul spătarului. Mgr. σπάθαριος (Roesler 576; Murnu 52). – Der. spătăreasă, s. f. (nevastă de spătar); spătărel, s. m. (militar în subordinea spătarului); spătări, vb. (a exercita slijba de spătar); spătărie, s. f. (slujba și sediul spătarului; sala tronului; închisoare); spătăresc, adj. (al spătarului). Vezi definitia »