CONDÍȚIE, condiții, s. f. 1. Fapt, împrejurare, de care depinde apariția unui fenomen. 2. (La pl.) Împrejurare în care se petrece un fenomen. 3. Clauză a unei întelegeri, a unei convenții. Condițiile tratatului de pace. ◊ Loc. adj. și adv. Fără condiții = fără pretenții. ◊ Loc. conj. Cu condiția (ca să)... = numai în cazul că..., cu obligația (ca să)... 4. (Jur.) Întâmplare viitoare și nesigură de a cărei îndeplinire atârnă existența unei obligații. ♦ Situație juridică a unei persoane. 5. Situație socială a cuiva. – Fr. condition. Vezi definitia »

polpebráție s.f. (înv.) clipire deasă din ochi. Vezi definitia »

PROTOBIOLOGÍE s. f. ramură a biologiei care studiază formele de viață mai mici decât bacteriile. (< fr. protobiologie) Vezi definitia »

LEXICOGRAFÍE s. f. Disciplină a lingvisticii care stabilește principiile și metodele practice de întocmire a dicționarelor. ♦ Totalitatea dicționarelor (dintr-o țară, dintr-o epocă, dintr-un domeniu etc.). – Din fr. lexicographie. Vezi definitia »

COLIBACILEMÍE s.f. (Med.) Prezența colibacilului în sânge. [Gen. -iei. / < fr. colibacillémie]. Vezi definitia »