PÉNULĂ s. f. (la romani) manta scurtă de voiaj, fără mâneci. (< lat. paenula) Vezi definitia »

ABÁCĂ, abace, s. f. (Arhit.) Placă subțire (pătrată) care constituie partea superioară a capitelului unei coloane și face legătura cu arhitrava. – Din fr. abaque, lat. abacus. Vezi definitia »

desétină (-ni), s. f. – Dijmă, bir pe porci și pe oi. Sl. desĕtina „dijmă” (Cihac, II, 94; Tiktin); cf. rus. desjatina. – Der. desetnic, s. m. (înv., persoană care strînge dijma; Bucov., ajutor de primar); desetinar, s. m. (perceptor). Vezi definitia »

CARLÍNGĂ s. f. 1. parte a fuzelajului în care stă pilotul și unde se găsesc comenzile de zbor. 2. piesă de legătură longitudinală, care unește diferite părți ale unei nave. (< fr. carlingue) Vezi definitia »

flíșcă s.f. (reg.) 1. fluier mic, cu sunet ascuțit. 2. palmă (dată cuiva repede). 3. gură-slobodă, trăncănitor. Vezi definitia »