DREN s. n. 1. conductă subterană pentru colectarea și evacuarea apei de pe un teren mlăștinos. 2. strat pietros care căptușește spatele unui zid de sprijin, o boltă etc., destinat să colecteze apa de infiltrație. 3. conductă de oțel montată de-a lungul unei nave, pe fund, servind la colectarea apei drenate din santinele acesteia. 4. tub, meșă de tifon prin care se scurge puroiul sau lichidul dintr-o rană. (< fr. drain) Vezi definitia »

MUCIGÉN, -Ă I. adj. (despre glande) care secretă mucus. II. s. n. glicoproteidă secretată de celulele țesutului mucos. (< fr. mucigène) Vezi definitia »

BENZPIRÉN s.n. Hidrocarbură extrasă din gudron, substanță puternic cancerigenă. [Sil. mf. benz-] (din germ. Benzpyren, engl. benzopyrene) Vezi definitia »

termen vulgar folosit pentru parul pubian Vezi definitia »

BITÚMEN s. n. material bogat în hidrocarburi, din transformarea naturală a rășinilor de plante și a cerii. (< lat. bitumen) Vezi definitia »