ISTERÍSM s.n. (Med.) Formă de psihonevroză caracterizată prin instabilitate emotivă, imaturitate afectivă și tulburări somatice a căror origine nu e demonstrabilă. [Cf. fr. hystérisme, it. isterismo]. Vezi definitia »

HORMÍSM s.n. Curent neștiințific în psihologie, care atribuie impulsurilor instinctuale un rol hotărâtor în activitatea psihică și în conduita oamenilor. [Cf. gr. horme – impuls]. Vezi definitia »

TROILÍSM s. n. deviație a acelora cărora le face plăcere să fie priviți atunci când au contact sexual. Vezi definitia »

PTIALÍSM s.n. Prezența ptialinei în cantitate neobișnuită în salivă; salivație excesivă; sialoree. [< fr. ptyalisme]. Vezi definitia »

REVANȘÍSM s. n. Spirit de revanșă, dorință de răzbunare; politică revanșardă. – Revanșă + suf. -ism. Vezi definitia »