Definita cuvantului poliție
POLÍȚIE s. f. 1. organ de stat care menține ordinea publică și reprimă infracțiunile. ◊ localul în care se află. 2. reprezentanții poliției (1). (< germ. Polizei, fr. police, rus. polițiia)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu poliție
FOTOREÁCȚIE, fotoreacții, s. f. Reacție chimică efectuată sub acțiunea luminii. [Pr.: -re-ac-] – Din fr. photoréaction. Vezi definitia »
-PEXÍE2 elem. „fixare”. (< fr. -pexie, cf. gr. pexis) Vezi definitia »
ISCHIALGÍE s. f. nevralgie sciatică. (< fr. ischialgie) Vezi definitia »
ARGUMENTÁȚIE, argumentații, s. f. Argumentare. [Var.: (înv.) argumentațiúne s. f.] – Fr. argumentation (lat. lit. argumentatio, -onis). Vezi definitia »
STRATEGÍE s.f. 1. Parte componentă a artei militare care se ocupă cu conducerea tuturor forțelor armate de uscat, aer și apă, pe toată durata războiului și pe durata fiecărei campanii, organizând și conducând operațiile duse de mari grupări de forțe. 2. Știința conducerii luptei revoluționare prin determinarea direcției principale a acțiunilor și prin elaborarea planului de unire și de utilizare justă a forțelor revoluționare, a rezervelor revoluției. 3. (Fig.) Arta de a folosi cu dibăcie toate mijloacele disponibile în vederea asigurării succesului într-o luptă. [Gen. -iei. / cf. fr. stratégie, lat., gr. strategia]. Vezi definitia »