AURÍCULĂ s.f. Pavilionul urechii, urechea externă. [Pron. a-u-, pl. -le. / < fr. auricule, cf. lat. auricula – ureche]. Vezi definitia »

HALOGENÚRĂ s. f. compus al unui halogen cu un alt element sau cu un radical. (< fr. halogénure) Vezi definitia »

vacă (bună) de muls expr. persoană / situație de care se profită pentru a obține foloase materiale. Vezi definitia »

AZVÂRLÍTĂ, azvârlite s. f. (Pop.) Azvârlitură. ◊ De-a azvârlita = numele unui joc de copii, care constă în aruncarea cât mai departe a unei pietre, a unui băț etc. ◊ Loc. vb. A da de-a azvârlita = a azvârli; a rostogoli (azvârlind). – V. azvârli. Vezi definitia »

MICROAPARATÚRĂ s.f. Aparatură specifică microchimiei. [Et. incertă]. Vezi definitia »