ghíje (-ji), s. f. – 1. Pănușă de porumb. – 2. Coadă verde de nucă. – Var. ghij. Origine necunoscută. – Der. ghijură, s. f. (știulete de porumb crud); ghija, vb. (a dezghioca, a curăța de boabe); ghijos, adj. (care are multe foi). Cf. gheura. Vezi definitia »

POLJÉ s. f. vastă depresiune închisă din regiunile carstice, cu fundul plat. (< fr. poljé) Vezi definitia »

mesaje remise Vezi definitia »

támje (-e), s. f. – Problemă, afacere. Sb. tamaža „glumă” (Vasiliu, GS, VII, 127; Candrea; Scriban). – Der. tămășag, s. n. (Mold., glumă, banc), poate prin contaminare cu rămășag; tămășalnic, adj. (Mold., glumeț, șăgalnic). Vezi definitia »

patronaje, s.n. Vezi definitia »