Definita cuvantului cuvântare
CUVÂNTÁRE, cuvântări, s. f. Acțiunea de a cuvânta și rezultatul ei; vorbire în public desfășurată cu oarecare solemnitate; discurs. – V. cuvânta.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cuvântare
INALIENÁRE s.f. (Liv.) Situația a ceea ce nu este înstrăinat, alienat; neînstrăinare. [După fr. inaliénation]. Vezi definitia »
AUTOREALIZÁRE s. f. proces educativ axat pe participarea individului la acțiuni susținute în scopul dezvoltării propriei personalități. (< auto1- + realizare) Vezi definitia »
DISCIPLINÁRE, disciplinări, s. f. Acțiunea de a (se) disciplina. – V. disciplina. Vezi definitia »
ELECTROAPRÍNDERE, electroaprinderi, s. f. Aprindere (2) printr-o scânteie electrică. [Pr.: -tro-a-] – Electro- + aprindere. Vezi definitia »
GURLUÍRE, gurluiri, s. f. Acțiunea de a gurlui și rezultatul ei. – V. gurlui. Vezi definitia »