Definita cuvantului cuvântare
CUVÂNTÁRE, cuvântări, s. f. Acțiunea de a cuvânta și rezultatul ei; vorbire în public desfășurată cu oarecare solemnitate; discurs. – V. cuvânta.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cuvântare
CONSFINȚÍRE s.f. Acțiunea de a consfinți; consacrare. [< consfinți]. Vezi definitia »
ACONTÁRE s.f. Acțiunea de a aconta. [< aconta]. Vezi definitia »
INDIVIDUALIZÁRE, individualizări, s. f. Acțiunea de a individualiza și rezultatul ei. ♦ Adaptarea și aplicarea unei concepții, a unei legi etc. la cazuri particulare. ♦ Întruchipare a ideii artistice în imagini concrete, individuale; întruchipare a unei tendințe, a unei relații (sociale) etc. în figuri individuale tipice. [Pr.: -du-a-] V. individualiza. Vezi definitia »
PARAPONISÍRE, paraponisiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a se paraponisi și rezultatul ei. – V. paraponisi. Vezi definitia »
un oarecare expr. (peior.) un om fără / lipsit de importanță. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z