Definita cuvantului cuvântare
CUVÂNTÁRE, cuvântări, s. f. Acțiunea de a cuvânta și rezultatul ei; vorbire în public desfășurată cu oarecare solemnitate; discurs. – V. cuvânta.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cuvântare
AGĂȚÁRE s. f. Acțiunea de a (se) agăța. [Var.: acățáre s. f.]. – V. agăța. Vezi definitia »
DEIFICÁRE, deificări, s. f. Faptul de a deifica. [Pr.: de-i-] – V. deifica. Vezi definitia »
RANFLUÁRE, ranfluări, s. f. Operație de readucere la suprafață și de punere în stare de plutire a unei nave scufundate. [Pr.: -flu-a-] – După fr. renflouer. Vezi definitia »
FULARDÁRE, fulardări, s. f. Acțiunea de a fularda și rezultatul ei. – V. fularda. Vezi definitia »
ÎNĂSPRÍRE s. f. Acțiunea de a (se) înăspri; înrăutățire, agravare; încordare, ascuțire. – V. înăspri. Vezi definitia »