STRĂMUTÁ, strămút, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) muta în alt loc, în altă parte; a(-și) schimba locul, sediul, locuința. ◊ Expr. (Refl.) A se strămuta de aici (sau din viață) = a muri. (Tranz.; fam.) A strămuta (cuiva) fălcile (sau căpriorii) = a lovi (pe cineva) cu putere în obraz. A-și strămuta fălcile = a căsca mult, tare. 2. Tranz. (Înv.) A-și schimba gândurile, hotărârile, sentimentele; a reveni. 3. Tranz. (Pop.) A preface, a transforma. – Lat. *extramutare (= transmutare). Vezi definitia »

prestá (prestéz, prestát), – A îndeplini o muncă, a desfășura o activitate. Lat. praestare (sec. XIX). Numai în formula a presta jurămînt „a jura”, din fr. prêter serment. – Der. prestanță, s. f., din fr. prestance; prestați(un)e, s. f., din fr. prestation. Vezi definitia »

ASALTÁ, asaltez, vb. I. Tranz. A ataca decisiv un loc întărit, un obiectiv pentru a-l cuceri. ♦ Fig. A copleși cu rugăminți, cu cereri etc. – Din it. assaltare. Vezi definitia »

conspecta, conspectez v. t. a bea. Vezi definitia »

Substanta produsa de anumite celule ale sistemului nervos central, avand proprietati analgezice asemanatoare celor ale morfinei Vezi definitia »