tálam, tálame, s.n. (înv.) 1. cameră (de dormit). 2. pat (nupțial). Vezi definitia »

caimacám (caimacámi), s. m. – 1. Locțiitor al marelui Vizir. – 2. În Muntenia și Moldova, locțiitor al domnitorului începînd din sec. XVIII. – 3. Locțiitor al banului Craiovei; în jurul lui 1783 l-a înlocuit definitiv pe ban, al cărui titlu a fost de atunci doar onorific. – Mr., megl. căimăcam. Tc. kaymakam (Roesler 594; Șeineanu, II, 76; Lokotsch 1010); cf. ngr. ϰαϊμαϰάμης, bg. kaimakam. – Der. caimacameasă, s. f. (nevastă de caimacam); caimacamesc, adj. (propriu unui caimacam); caimacami, vb. (a conduce în calitate de caimacam; a guverna în interegn); caimacămie, s. f. (guvernare). Vezi definitia »

TEAM s.n. (Sport) Echipă de jucători; echipă sportivă. [Pron. tim, pl. -muri. / < engl. team]. Vezi definitia »

chilográm (-me), s.n. – Unitate de măsură pentru greutate egală cu o mie de grame. – Var. kilogram (înv.). Fr. kilogramme. Se folosește adesea în forma abreviată kilo, și chiar chil, care este popular. Vezi definitia »

IMÁM, imami, s. m. 1. Preot sau prelat musulman; conducătorul rugăciunii colective într-o moschee. 2. Titlu purtat de unii suverani musulmani (care dețin și conducerea bisericii). [Var.: imán s. m.] – Din tc. imam. Vezi definitia »